ISTORIC
Mărturiile arheologice, diferitele unelte descoperite în zona în care este amplasat Bucureştiul astăzi, atestă o vechime de 150.000 de ani a aşezărilor omeneşti în această zonă. Prima atestare documentară a Bucureştiului datează din secolul al XV-lea (20 septembrie 1459). Stabilirea reşedinţei domneşti la Bucureşti în perioada domnitorului Vlad Ţepeş, a avut un rol determinant în evoluţia ulterioară a aşezării.
Astfel, din secolul al XV-lea se înregistrează o dublare a suprafeţei oraşului. Apar cartiere noi ocupate de meşteşugari. În zona numită azi Sf. Gheorghe erau cuptoarele meşterilor fierari, la Piaţa Unirii - Zona Colţea erau cuptoarele meşterilor olari, iar pe malurile Dâmboviţei se stabilesc tăbăcării. În partea de nord a Curţii Domneşti se stabilesc negustorii, cojocării, croitorii. Principalul vad comercial şi meşteşugăresc devine “Uliţa Mare”, strada Lipscani de azi, atestată documentar din 5 iunie 1589.
SCOP
Oferirea unui model de bună practică pentru reabilitarea şi revitalizarea zonei istorice centrale a Bucureştiului, oferind în acelaşi timp consultanţă municipalităţii în realizarea unei strategii pentru punerea în valoare a acesteia.
Hanul Gabroveni, Centrul Istoric
Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
Primăria municipiului Bucureşti
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD Romania)
Intenţia de a crea un organism de coordonare a acţiunilor de restaurare, de punere în valoare şi de refuncţionalizare a centrului istoric al oraşului, de către Primăria Municipiului Bucureşti.
Crearea unei echipe inter-instituţionale prin care PNUD să fie facilitator pentru gestionarea zonei şi inserarea de experienţe internaţionale referitoare la centre istorice similare în vederea dezvoltării durabile a centrului istoric al Bucureştiului.






